Penduland

Ohh draga mea foita virtuala.. oare de ce sunt asa?

De ce am mintea asta bolnava, lipsa de coloana vertebrala?

De ce nu stiu sa ma opresc cand trebuie?!

Nu vezi ca-i fac rau? De ce nu ma opresti?

Nu poti sa vezi ca sunt sortita sa repet aceeasi poveste, aceleasi sentimente, acelasi "te iubesc" rupt din inima?

Poate ar fi mai bine sa nu ma feresc.. exact asta fac eu..

Nu pot sa ma controlez..

Ultima picatura de dragoste, un inceput de ura, de repuls.

Sentiment dureros, alb.

Iubire prezenta penduland spre trecut.

Ma urasc, te fac sa suferi.

Vis

Sunt genul ala care vrea sa te cunosca.. se dezvaluie in fata ta, dar nu poate niciodata sa-ti spuna tot adevarul.
Stii de fapt ce sunt eu?
O bucata de plastilina, cu inima tot de plastilina, o imagine plasitca a unui personaj ce confera muzicalitate a vorbelor.
Imi rup din inima si-ti fac tie bandaj in jurul sufletului. Iti las o parte din mine pe care nu vreau sa o iau inapoi. De ce? Pentru ca vreau sa stii ca voi fi mereu acolo langa tine sa te ajut si la bine si la rau.
Voi fi mereu acolo cand vrei sa razi, sau sa plangi cu cineva.
Stii care e meseria mea? Sa creez vise. Sa iti dau speranta, sa-ti confer incredere. Sa-ti hranesc nevoia de cineva.
Sunt de fapt doar o jucarie cu ochi sclipitori, pe care, atunci cand cresti o pui in lada cu amintiri fiindca realizezi ca nu mai ai nevoie de mine.
Sunt singura pe care atunci cand o sa o intrebi "ma iubesti?" iti va raspunde sincer "da"...
Fiindca bandajul din jurul sufletului tau e o parte din mine.

Pentru ce?

Si stii ce ma doare cel mai tare? Faptul ca am crezut in propria-mi minciuna.

Am crezut ca nu o sa ma mai doara sau nu o sa-mi mai pese vreodata. Bullsh..

Ai avut vreodata dorinta sa te inchizi intr-o bula de sapun, tu doar sa stai si sa privesti din afara? Sa fi finul observator al tutror elementelor din jurul tau?

Ai vrut vreodata sa te priveasca cineva, dar sa nu te vada? Sa vada prin tine?

Ai vrut vreodata sa nu stai ca proasta-n pat cu genunchii la piept, sa musti din patura si sa nu plagi?

Spune-mi! Ai vrut?

Ai visat sa nu-ti fie zdrobita inima din nou?

Spune-mi!

Minte-ma ca nu sunt eu singura visatoare!

De ce sa fiu eu singura care simte asta? De ce sa ma doara numai pe mine?

De ce sa am numai eu dureri de cap si usturimi de ochi?

De ce?! De ce?!

De ce sa ma trezesc dimineata singura-n pat?

De ce singurul meu confident sa fie o chestie roz de plush?

De ce sa nu ma stranga nimeni in brate?!

Chiar asa de mult am gresit in ochii tai?

Atat de imperfecta sunt?

Chiar vezi in mine numai goluri?

Pentru ce sufletul asta alb?

Pentru ce?

New

Poate ca ai dreptate si a inceput sa nu imi mai pese.. da, cred ca ai dreptate.

E posibil sa-ti acord atata incredere fiindca deja am inceput sa ma plictisesc.

Mmmm da, tot ce a fost pana acum a fost frumos, au fost si situatii destul de "piperate" dar niciodata n-am stat departe unul de celalalt mai mult de 2 zile... sau cel putin nu in sensul ala de da, gata s-a terminat, nu mai avem ce discuta.

Poate desi au trecut aproape 5 luni tie ti se pare ca ai investit atata timp in relatie, dar mie nu.. o relatie stabila incepe de undeva de la un an in sus, ceea ce avem noi acum se poate destrama cu usurinta... cu pareri de rau trecatoare.

Stii chiar am momente de neuitat cu tine, cum ar fi cele 3 seri dormite impreuna la tine acasa (fara ca mama sa stie) sau scrijelitul pe banca din parc, locul unde am desenat la tnb inimioara aia (lucru destul de copilaresc) si multe altele, precum vacanta in Turcia.

Nu stiu ce sa fac, parca a devenit destul de monotona relatia noastra.. tu mai mereu plecat, eu acasa ocupata cu noul an scolar, cu bacul,familie si restul.

Stau si ma gandesc, parca ti-as zice ca e timpul sa ne despartim.. sau poate nu.

Iti zic ca te iubesc, dar nu pot sa o zic decat cu jumatate de gura, parca nu mai e scanteia aia, stii.. ca la inceput.

Mmmmm poate ca tin la tine, dar nu cat ar trebui.

Sunt intr-o dilema... trebuie sa ma gandesc.

Last memory of you makes me sad

Mi-e greu sa fiu singura intr-un razboi al meu impotriva societatii. Singurul loc in care pot scapa e o realitate fictiva unde nu exista lacrimi; pot sa evadez pe o foaie a unui caiet uitat de mult sub maldarele de carti din dormitorul meu.
Imi e dor sa scriu. Am incercat sa renunt, dar este singurul lucru in care ma pot refugia.. intr-o fila, dar nu oarecare, in fila mea. Toate lacrimile mi le transform in ura si regrete scrise in propozitii concise.
Am descoperit ca pentru mine nu exista un ascultator si un prieten mai bun decat eul personal. A existat candva, dar acum il regret fiindca l-am lasat sa se piarda.
Acum numai eu mai exist. Ma sfatuiesc uneori prost, iau decizii regretabile, dar mereu am fost capabila sa-mi revin.
In viata nu trebuie sa fi credul, sa nu ai incredere in toate legile scrise si nescrise. Sunt lucruri pe care le simti pe propria-ti piele, sau propria-mi zis mai bine. Uneori ajungi ca propria-ti familie sa te vanda dusmanului pentru un nimic... sunt toate doar aparente.
Sunt satula sa aud zilnic ce defecte am, ce greseli am facut, fac si voi face. Nu-s perfecta, dar nu trebuie sa mi se reaminteasca din 10 in 10 minute. Sunt om, iar asta spune tot!
Imi e dor sa vorbesc cu cineva care gandeste la fel ca mine. Imi e dor de cineva care-mi impartaseste cel putin un sfert din idei.
Imi e dor sa-i pot vorbi si sa aud acel " Bai bai bai stai calma, numai plange! Aduna-te ca totul va fi bine!"
Stiu ca vezi, auzi, citesti ceea ce-ti scriu din suflet, dar acum sssttt....Vreau sa plang in liniste ceea ce a fost si nu o sa mai fie!

8 Martie!

Feelings

Regrete

Pentru a scrie ceva special ai nevoie de o muza. Iar acea muza ce poate sa te faca sa-ti expui sentimentele este exact acea persoana care la randu-i isi daruieste inima si sentimentele pe tava. E acea persoana care la ore tarzii in noapte te surprinde cu un simplu mesaj in care iti trimite un pupic.. e acea persoana care se gandeste mereu la tine.. care poate sa-ti dea un sfat, sa-ti ofere un sprijin. Acea persoana care nu se sfieste sa-ti spuna vreodata "te iubesc!"


A fost o perioada. Distractie la inceput. Glumite.. zambete, priviri pe ascuns. Incepi sa cunosti si sa te atatsezi de persoana respectiva. Ii auzi vocea, ii privesti ochii, ii simti atingerea, mana umeda si tremuranda la prima plimbare impreuna, respiratia-i calda aproape de chipu-ti. Iti dai seama ca-l iubesti.
Devine o apropiere periculoasa. Mult prea mare. Viata te loveste si totul se spulbera. Nu ai cum sa uiti. A fost un capitol al vietii tale pe care nu-l poti scoate din minte.
Vrei si trebuie sa treci mai departe.
Incerci sa uiti, sa eviti, sa nu mai plangi.. doar sa razi.. sa razi cu un zambet care de fapt nu-ti apartine. Un zambet care vrea doar sa-ti mascheze frustrarile, ranile adanci din suflet. Cu cat razi mai mult, cu atat ranile sangereaza mai puternic. Esti tare, dar cand il privesti parca te loveste si-ti opreste respiratia.
Peste tot se aseaza praful greu al linistii.. tu esti obligat sa-l inhalezi.
Si deodata se ridica.. Un mesaj, apoi un telefon, o intalnire, un pahar in plus. O seara de neuitat. O seara ca inainte.
Apoi iar liniste. Zilele trec repede si incerci sa-ti revii.
Iar primesti un mesaj.. un mesaj cum iti dadea inainte. Tu te grabesti sa raspunzi.... si nu-i mai vine niciun reply.
Te ascunzi sub plapuma.. iti strangi genunchii la piept si cu lacrimi amare iti intinzi rimelul.
Ramai insemnata de iubiri trecute...


NU MERITI NICI MACAR O LITERA!

Lenesha!

Astazi nu scriu decat atat: Te iubesc!


Ma duc sa-mi continui manichiura inceputa ieri si neterminata din cauza ta.

Iarna

O sa gasesti numai praf de adevar si pulbere de regrete. Lacrimi transformate in fulgi ce joaca un dans al iubirii la fereastra-ti.
Poate e doar vina ce-mi viscoleste sufletul fiindca am stiut sa te invinovatesc numai pe tine pentru toata avalansa de neplaceri ce s-a pravalit asupra noastra.
Suntem doi oameni cu suflete de copil prinse in trupuri mult prea mari pentru ele.
Regrete, regrete, regrete si doar regrete.
Poate ca unul din noi isi asuma vina. Poate ca nu numai unl a gresit, dar unul e destul de matur cat sa faca pasul spre iertare.
Ia un loc langa geamul dinspre strada. Auzi suspinul? Suieratul? Il auzi? raspunde-mi!
Iti ceream iertare.
Nu te ghemui langa focul semineului. Iti aduce aminte de inima mea ce arde mocnit dupa al tau zambet, a ta prima imbratisare.
Doua suflete distruse? Sau doar pierdute?
Ambele incearca sa se refaca, dar sunt constiente ca ceea ce a fost candva un intreg, acum nu mai e.. s-a injumatatit totul.
Impune-ti sa treci peste iarna asta fato, fi pregatita pentru primava in care-ti va inflori alta iubire, lasa frigul si viscolul, nu da inapoi. mergi mai departe, nu trai in trecut. Chiar asa de mult il iubesti?
De ce te-ai asezat si tu langa foc? Nu vezi cum arde?
Arde precum indiferenta ce-ti macina sufletul!

Fluturasului meu

E ca si cum acum iti dai seama ca ai gresit. Stii ce ai pierdut si te incapatanezi sa nu-i dai drumul. O strangi de aripi si i le frangi. Ea vrea sa zboare. Si totusi nu vrea. Isi da seama ca e un fluture si odata atins de manile tale, nu poate sa mai zboare.
Poate ca si ea vrea sa ramana... se zbate, dar nu face nimic sa te raneasca. Stie ca tu nu poti sa zbori. Nu vrea sa te lase singur.
Numai lacrimi reci si sarate.
Poate ar trebui sa o lasi si poate vrea sa auda: te las sa zbori!

Dar poate ca nu vrea nimic.. decat sa te stie pe tine alaturi de ea... poate asa o sa zburati impreuna!
Si un fluturas poate sa iubeasca!

A taste of Vin

Da, asta e unul din momentele alea in care inchid ochii si ajung intr-o lume numai a mea.
Si acum am ajuns undeva departe, in bratele celui mai misto, sexy, marfa actor in viata.. Vin Diesel!
Da, recunosc ca e cam batranel el asa (dar nu pare!).
Sincer nu ma intereseaza. Mi se pare mult prea gorgeous!
YUP!! I like a bad guy:x

Si daca as avea de ales (dar nu am din pacate... dar asta e o alta poveste) YES dintre toti barbatii de la Hollywood, I'd screw Vin Diesel:x

I hate you

Vreau si stiu ca am ceva de scris, ca vreau sa-ti impartasesc ceva, dar nu pot!
De ce nu pot? Fiindca nu mai am incredere in tine. In ultima zi in care te-am vazut m-ai dezamagit si mi-ai dovedit inca o data ca al nostru God a creat barbatii intr-o matrita unica unde a folosit rebuturile ramase de la primul specimen si astfel toti ati devenit un balast genetic ce trage in jos lumea.
Nu, nu sunt misogina, fiindca nu-mi manifest ura fata de toti barbatii, ci doar fata de tine.
Am ajuns la concluzia ca desi te cunosc de ceva timp, practic nu te cunosc deloc. Ai acelasi comportament pueril ca din totdeauna. Indiferent daca ai avut 18 ani sau ai 20 ca acum. Ceea ce e diferit la tine e ca pe zi ce trece ai devenit tot mai agresiv, mincinos si afemeiat.
Agresiv verbal, nu fizic. Nicioadata nu ti-a stat in caracter sa dai intr-o fata.. de fapt n-ai mai fi avut caracter atunci. Latura ta mincinoasa am descoperit-o impreuna cu cea de afemeiat. Da, imi permit sa-ti zic asa din moment ce credeam ca eu eram "the one and only" sau "the mistress of ur heart" dar ai reusit sa ma aduci undeva mai jos de inima ta, sa ma pui in alte parti din moment ce eram "one of those 3 mistresses".
In fine, imi doream ca post-ul asta sa nu fie pentru tine.
De fapt, eu imi doresc multe, dar nu pot sa realizez totul. De pilda, imi doream sa te uit si sa nu mai am nicio treaba cu tine.
Nu inteleg. De ce prietenele/cunostintele mele cand se despart de cineva nu au nicio problema.
Adica de ce eu am probleme cand vine vorba de uitat sau de despartit?Sunt anormala? De ce pastrez legatura cu toti fostii mei si ii ascult si sfatuiesc cand au vreo problema? Eu asta nu inteleg... totusi e ddestul de absurd..
Voua vi s-a intamplat sa primiti din senin sms/telefon/vizite din partea fostilor si sa va spuna ca nu pot sa va uite?
Cum credeti ca mi-a fost mie ca dupa 4 luni de zile sa imi zica ca ii e dor de mine?
Trebuie sa invat sa pun punct situatiilor de genul asta, nu de alta, dar toate se prabusesc in mini-capul meu.

I like:-)

I like...
...I like colored words... pearly... that do playful rounds when they're put in diaphanous goblets.
...I like sensatios of sweet... that are given of a land scape...
...I like the absoluteness of a moment of beatitude whn you sense that you can't fit into your skin no more...
...I like to fall asleep thinking of what it was beauteous...
...I like joys in minutes
I think that I live intense even though I somentimes burn smouldered.
I've made a fire. I burned a bit my blouse. I remained with your "chimney".. your kiss... our memory of being two.. joy... memories about a past. You were sorry because once you liked my blouse... I wasn't sorry. Can you believe that I was happy?!? There were sweet memories left...
Two coins... thrown away in the fountain of happiness ..
:-*