Vreau si stiu ca am ceva de scris, ca vreau sa-ti impartasesc ceva, dar nu pot!
De ce nu pot? Fiindca nu mai am incredere in tine. In ultima zi in care te-am vazut m-ai dezamagit si mi-ai dovedit inca o data ca al nostru God a creat barbatii intr-o matrita unica unde a folosit rebuturile ramase de la primul specimen si astfel toti ati devenit un balast genetic ce trage in jos lumea.
Nu, nu sunt misogina, fiindca nu-mi manifest ura fata de toti barbatii, ci doar fata de tine.
Am ajuns la concluzia ca desi te cunosc de ceva timp, practic nu te cunosc deloc. Ai acelasi comportament pueril ca din totdeauna. Indiferent daca ai avut 18 ani sau ai 20 ca acum. Ceea ce e diferit la tine e ca pe zi ce trece ai devenit tot mai agresiv, mincinos si afemeiat.
Agresiv verbal, nu fizic. Nicioadata nu ti-a stat in caracter sa dai intr-o fata.. de fapt n-ai mai fi avut caracter atunci. Latura ta mincinoasa am descoperit-o impreuna cu cea de afemeiat. Da, imi permit sa-ti zic asa din moment ce credeam ca eu eram "the one and only" sau "the mistress of ur heart" dar ai reusit sa ma aduci undeva mai jos de inima ta, sa ma pui in alte parti din moment ce eram "one of those 3 mistresses".
In fine, imi doream ca post-ul asta sa nu fie pentru tine.
De fapt, eu imi doresc multe, dar nu pot sa realizez totul. De pilda, imi doream sa te uit si sa nu mai am nicio treaba cu tine.
Nu inteleg. De ce prietenele/cunostintele mele cand se despart de cineva nu au nicio problema.
Adica de ce eu am probleme cand vine vorba de uitat sau de despartit?Sunt anormala? De ce pastrez legatura cu toti fostii mei si ii ascult si sfatuiesc cand au vreo problema? Eu asta nu inteleg... totusi e ddestul de absurd..
Voua vi s-a intamplat sa primiti din senin sms/telefon/vizite din partea fostilor si sa va spuna ca nu pot sa va uite?
Cum credeti ca mi-a fost mie ca dupa 4 luni de zile sa imi zica ca ii e dor de mine?
Trebuie sa invat sa pun punct situatiilor de genul asta, nu de alta, dar toate se prabusesc in mini-capul meu.
No comments:
Post a Comment