Iarna

O sa gasesti numai praf de adevar si pulbere de regrete. Lacrimi transformate in fulgi ce joaca un dans al iubirii la fereastra-ti.
Poate e doar vina ce-mi viscoleste sufletul fiindca am stiut sa te invinovatesc numai pe tine pentru toata avalansa de neplaceri ce s-a pravalit asupra noastra.
Suntem doi oameni cu suflete de copil prinse in trupuri mult prea mari pentru ele.
Regrete, regrete, regrete si doar regrete.
Poate ca unul din noi isi asuma vina. Poate ca nu numai unl a gresit, dar unul e destul de matur cat sa faca pasul spre iertare.
Ia un loc langa geamul dinspre strada. Auzi suspinul? Suieratul? Il auzi? raspunde-mi!
Iti ceream iertare.
Nu te ghemui langa focul semineului. Iti aduce aminte de inima mea ce arde mocnit dupa al tau zambet, a ta prima imbratisare.
Doua suflete distruse? Sau doar pierdute?
Ambele incearca sa se refaca, dar sunt constiente ca ceea ce a fost candva un intreg, acum nu mai e.. s-a injumatatit totul.
Impune-ti sa treci peste iarna asta fato, fi pregatita pentru primava in care-ti va inflori alta iubire, lasa frigul si viscolul, nu da inapoi. mergi mai departe, nu trai in trecut. Chiar asa de mult il iubesti?
De ce te-ai asezat si tu langa foc? Nu vezi cum arde?
Arde precum indiferenta ce-ti macina sufletul!