Poate ca ai dreptate si a inceput sa nu imi mai pese.. da, cred ca ai dreptate.
E posibil sa-ti acord atata incredere fiindca deja am inceput sa ma plictisesc.
Mmmm da, tot ce a fost pana acum a fost frumos, au fost si situatii destul de "piperate" dar niciodata n-am stat departe unul de celalalt mai mult de 2 zile... sau cel putin nu in sensul ala de da, gata s-a terminat, nu mai avem ce discuta.
Poate desi au trecut aproape 5 luni tie ti se pare ca ai investit atata timp in relatie, dar mie nu.. o relatie stabila incepe de undeva de la un an in sus, ceea ce avem noi acum se poate destrama cu usurinta... cu pareri de rau trecatoare.
Stii chiar am momente de neuitat cu tine, cum ar fi cele 3 seri dormite impreuna la tine acasa (fara ca mama sa stie) sau scrijelitul pe banca din parc, locul unde am desenat la tnb inimioara aia (lucru destul de copilaresc) si multe altele, precum vacanta in Turcia.
Nu stiu ce sa fac, parca a devenit destul de monotona relatia noastra.. tu mai mereu plecat, eu acasa ocupata cu noul an scolar, cu bacul,familie si restul.
Stau si ma gandesc, parca ti-as zice ca e timpul sa ne despartim.. sau poate nu.
Iti zic ca te iubesc, dar nu pot sa o zic decat cu jumatate de gura, parca nu mai e scanteia aia, stii.. ca la inceput.
Mmmmm poate ca tin la tine, dar nu cat ar trebui.
Sunt intr-o dilema... trebuie sa ma gandesc.
No comments:
Post a Comment