Random

Profit de fiecare moment, clipa.

Incerc sa-mi traiesc viata...

Incerc sa nu am niciodata timp liber, liber sa ma gandesc la tine.

Fetele imi sunt alaturi in orice moment, caut locuri noi pe care sa le surprind in imagini... sa-mi exercit pasiunea:-)

Dar si imaginile alea sunt imortalizate cu un scop.. sa-mi iei urma, sa stii unde am fost.. cu tine in gand.. si sa mergi si sa stii ca am fost si ca voiam sa fi cu mine.

De ce tu esti o imagine pe care nu o pot sterge?:-)

Pardonne moi bébé..

La vie seré trop dur sans toi, le monde trop dur trop grand pour moi.

Iarta-ma bebe , nu pot sa uit totul .. nu pot sa sterg cu buretele totul. As vrea sa pot s-o iau de la capat langa tine. Dar nu pot, nu stiu sa uit.. nu m-ai invatat asta bebe..

Revient je t'aime je veux mourir pour toi rejoindre l'au delŕ efface mes peine.

Uneori simt ca nu mai are rost sa fac toate astea. Nu mai are rost sa lupt cu mine. Pentru ca asta fac lupt cu mine, tu faci parte din mine. Nu mai are rost sa incerc sa te uit s-o iau de la capat. Stiu, sunt sigura ca orice as face tu mereu o sa ai un loc in inima mea.

Vous me manquez beaucoup ..

Nu pot sa fac asta, ti-as face rau.. daca m-as intoarce la tine stiu ca niciodata nu te-as mai putea privi in ochi fara nici un strop de repros. Stiu ca niciodata nu o sa mai pot avea incredre deplina in tine. As face-o pentru mine si nu pot. nu sunt atat de egoista.. nu pot sa ma gandesc numai la mine cand esti si tu implicat in asta..

Tu sais,chaque jour passé sans toi c'est dur bébé.

Imi este frica ca ti-as putea face rau am vrut sa plec. Eu ma amagesc singura, chiar daca n-am mai auzit vocea ta, daca nu o sa te mai vad pe tine, daca nu o sa mai ascult melodiile noastre. Amintirile le am cu mine, oriunde si oricand. Orice as face.. Nu am invatat sa iert si sa uit.. Poate chiar meriti asta, dar eu nu stiu.

Pardonne moi bébé..

My locket

Be my spring, help me see the beauty of our life.
Be my summer and burn my skin with your touch.
Be my autumn and let my love grow.
Be my winter and lit the fire in my heart.
If you were a book, I would've been your faithful reader, I would've slept with you under my pillow and read my favs part every day.
If you were a song, I would have been singing you every second of my life.
If you were a bird I would have kept you in a golden cage.
If you were a locket my smile, thoughts and feelings with be locked within you..
Because you're in my every smile and every thought and all my feelings have a sense when I take a glimpse and see you there...

Pics

Profit de fiecare moment, clipa.

Incerc sa-mi traiesc viata...

Incerc sa nu am niciodata timp liber, liber sa ma gandesc la tine.

Fetele imi sunt alaturi in orice moment, caut locuri noi pe care sa le surprind in imagini... sa-mi exercit pasiunea:-)

Dar si imaginile alea sunt imortalizate cu un scop.. sa-mi iei urma, sa stii unde am fost.. cu tine in gand.. si sa mergi si sa stii ca am fost si ca voiam sa fi cu mine.

De ce tu esti o imagine pe care nu o pot sterge?:-)

Feelings

Ofofof sentimentul asta nu e dat pentru oricine.. fiindca nu multi sunt in stare sa iubeasca. Inseamna prea mult sacrificiu deodata, prea mult... Inseamna sa renunti la tine, pentru cel pe care il iubesti, sa-ti lasi sentimentele tale sa se duca pe apa sambetei pentru sentimentele lui:)

Inseamna sa renunti tu la fericirea pe care o simti atunci cand sunteti impreuna (cred ca stii de ce vorbesc, de sentimentul ala de implinire, de golul din stomac si varfurile urechilor arzand), pentru fericirea lui.. sa ramai cu un gol pe care sa-l alimentezi periodic cu amintiri.

Stii cand poti spune ca iubesti? Atunci cand esti indreptatit sa-ti ceri inima inapoi?

Atunci cand viata te pune la incercare in miez de noapte.

Atunci cand iti da telefon si-ti zice printre randuri (fiindca tu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu el) "ma doare inima, rani trecute s-au redeschis si nu vor sa treaca, ma urmaresc" si tu absorbita de ratiune (fiindca vrei sa-i fi si cea mai buna prietena in acelasi timp) ii raspunzi cat poti tu de calm "daca inima ta iti spune ca tu pe ea o iubesti, atunci impacati-va, eu iti sunt alaturi indiferent de decizie"... desi inima ta si sentimentele alea nenorocite urla din tine NU-L LASA!

Iubesti atunci cand fiecare lucru nenorocit iti aduce aminte de el, atunci cand parca totul e intors impotriva ta si te intreaba de el, cand prietenul tau cel mai bun ii poarta numele, cand toti prietenii tai vor sa frecventeze locuri incarcate emotional.

Ai simtit vreodata ca te topesti de dragul cuiva atunci cand iti zice fie si in gluma "te ador!"?

Ai stat vreodata sa plangi ore in sir incercand sa spui ceva din suflet fara sa reusesti, singurul factor de decizie fiind frica sa nu-l ranesti?

Ii cunosti toate obsesiile? Toate lucrurile marunte? Toate problemele? Ti-a zis vreodata " esti singura persoana in fata careia ma pot destainui"? Te-a durut cand ti-a zis-o?

Ti-a venit sa intrii in pamant vreodata in fata lui?

Vocea lui te-a putut vreodata calma? Are puterea asta asupra ta?

Ti-a dat vreodata un mesaj in toiul noptii sa te intrebe ce faci? Si atunci cand l-ai primit ai stiut ca are nevoie de tine..

A stat vreodata cu tine la telefon pana cand ai adormit?

Te-ai ascuns in locurile cele mai ciudate posibile fiindca voiai doar sa-l auzi cum iti zice " noapte buna"?

A facut vreodata un lucru numai pentru tine din cauza caruia s-ar fi albit la fata de rusine?

Ti-a fost partener in momente importante din viata?

Ti-a zis vreodata "ocupi un loc special in inima mea"?

Daca nu, atunci de ce spui ca-l iubesti?

De ce ceri sa fie al tau?

De ce revendici niste drepturi care de fapt nu sunt ale tale?De ce?!

Esti terminata de dorul lui daca ii pronunti numele de cel putin de 20 de ori pe zi.. desi o faci numai in capul tau:)

Stii cand poti sa spui ca tii la cineva? Atunci cand stai ca mine sa scrii chestii lacrimogene si sa plangi:D sa plangi la gandul ala care incepe cu "daca ar fi fost altfel..."

Asa-i ca sunt o zapacita ca stau si ma afund in amintiri?

Dar parca totusi in momente de slabiciune iti lipseste fie si glasul:)

Penduland

Ohh draga mea foita virtuala.. oare de ce sunt asa?

De ce am mintea asta bolnava, lipsa de coloana vertebrala?

De ce nu stiu sa ma opresc cand trebuie?!

Nu vezi ca-i fac rau? De ce nu ma opresti?

Nu poti sa vezi ca sunt sortita sa repet aceeasi poveste, aceleasi sentimente, acelasi "te iubesc" rupt din inima?

Poate ar fi mai bine sa nu ma feresc.. exact asta fac eu..

Nu pot sa ma controlez..

Ultima picatura de dragoste, un inceput de ura, de repuls.

Sentiment dureros, alb.

Iubire prezenta penduland spre trecut.

Ma urasc, te fac sa suferi.

Vis

Sunt genul ala care vrea sa te cunosca.. se dezvaluie in fata ta, dar nu poate niciodata sa-ti spuna tot adevarul.
Stii de fapt ce sunt eu?
O bucata de plastilina, cu inima tot de plastilina, o imagine plasitca a unui personaj ce confera muzicalitate a vorbelor.
Imi rup din inima si-ti fac tie bandaj in jurul sufletului. Iti las o parte din mine pe care nu vreau sa o iau inapoi. De ce? Pentru ca vreau sa stii ca voi fi mereu acolo langa tine sa te ajut si la bine si la rau.
Voi fi mereu acolo cand vrei sa razi, sau sa plangi cu cineva.
Stii care e meseria mea? Sa creez vise. Sa iti dau speranta, sa-ti confer incredere. Sa-ti hranesc nevoia de cineva.
Sunt de fapt doar o jucarie cu ochi sclipitori, pe care, atunci cand cresti o pui in lada cu amintiri fiindca realizezi ca nu mai ai nevoie de mine.
Sunt singura pe care atunci cand o sa o intrebi "ma iubesti?" iti va raspunde sincer "da"...
Fiindca bandajul din jurul sufletului tau e o parte din mine.

Pentru ce?

Si stii ce ma doare cel mai tare? Faptul ca am crezut in propria-mi minciuna.

Am crezut ca nu o sa ma mai doara sau nu o sa-mi mai pese vreodata. Bullsh..

Ai avut vreodata dorinta sa te inchizi intr-o bula de sapun, tu doar sa stai si sa privesti din afara? Sa fi finul observator al tutror elementelor din jurul tau?

Ai vrut vreodata sa te priveasca cineva, dar sa nu te vada? Sa vada prin tine?

Ai vrut vreodata sa nu stai ca proasta-n pat cu genunchii la piept, sa musti din patura si sa nu plagi?

Spune-mi! Ai vrut?

Ai visat sa nu-ti fie zdrobita inima din nou?

Spune-mi!

Minte-ma ca nu sunt eu singura visatoare!

De ce sa fiu eu singura care simte asta? De ce sa ma doara numai pe mine?

De ce sa am numai eu dureri de cap si usturimi de ochi?

De ce?! De ce?!

De ce sa ma trezesc dimineata singura-n pat?

De ce singurul meu confident sa fie o chestie roz de plush?

De ce sa nu ma stranga nimeni in brate?!

Chiar asa de mult am gresit in ochii tai?

Atat de imperfecta sunt?

Chiar vezi in mine numai goluri?

Pentru ce sufletul asta alb?

Pentru ce?

New

Poate ca ai dreptate si a inceput sa nu imi mai pese.. da, cred ca ai dreptate.

E posibil sa-ti acord atata incredere fiindca deja am inceput sa ma plictisesc.

Mmmm da, tot ce a fost pana acum a fost frumos, au fost si situatii destul de "piperate" dar niciodata n-am stat departe unul de celalalt mai mult de 2 zile... sau cel putin nu in sensul ala de da, gata s-a terminat, nu mai avem ce discuta.

Poate desi au trecut aproape 5 luni tie ti se pare ca ai investit atata timp in relatie, dar mie nu.. o relatie stabila incepe de undeva de la un an in sus, ceea ce avem noi acum se poate destrama cu usurinta... cu pareri de rau trecatoare.

Stii chiar am momente de neuitat cu tine, cum ar fi cele 3 seri dormite impreuna la tine acasa (fara ca mama sa stie) sau scrijelitul pe banca din parc, locul unde am desenat la tnb inimioara aia (lucru destul de copilaresc) si multe altele, precum vacanta in Turcia.

Nu stiu ce sa fac, parca a devenit destul de monotona relatia noastra.. tu mai mereu plecat, eu acasa ocupata cu noul an scolar, cu bacul,familie si restul.

Stau si ma gandesc, parca ti-as zice ca e timpul sa ne despartim.. sau poate nu.

Iti zic ca te iubesc, dar nu pot sa o zic decat cu jumatate de gura, parca nu mai e scanteia aia, stii.. ca la inceput.

Mmmmm poate ca tin la tine, dar nu cat ar trebui.

Sunt intr-o dilema... trebuie sa ma gandesc.

Last memory of you makes me sad

Mi-e greu sa fiu singura intr-un razboi al meu impotriva societatii. Singurul loc in care pot scapa e o realitate fictiva unde nu exista lacrimi; pot sa evadez pe o foaie a unui caiet uitat de mult sub maldarele de carti din dormitorul meu.
Imi e dor sa scriu. Am incercat sa renunt, dar este singurul lucru in care ma pot refugia.. intr-o fila, dar nu oarecare, in fila mea. Toate lacrimile mi le transform in ura si regrete scrise in propozitii concise.
Am descoperit ca pentru mine nu exista un ascultator si un prieten mai bun decat eul personal. A existat candva, dar acum il regret fiindca l-am lasat sa se piarda.
Acum numai eu mai exist. Ma sfatuiesc uneori prost, iau decizii regretabile, dar mereu am fost capabila sa-mi revin.
In viata nu trebuie sa fi credul, sa nu ai incredere in toate legile scrise si nescrise. Sunt lucruri pe care le simti pe propria-ti piele, sau propria-mi zis mai bine. Uneori ajungi ca propria-ti familie sa te vanda dusmanului pentru un nimic... sunt toate doar aparente.
Sunt satula sa aud zilnic ce defecte am, ce greseli am facut, fac si voi face. Nu-s perfecta, dar nu trebuie sa mi se reaminteasca din 10 in 10 minute. Sunt om, iar asta spune tot!
Imi e dor sa vorbesc cu cineva care gandeste la fel ca mine. Imi e dor de cineva care-mi impartaseste cel putin un sfert din idei.
Imi e dor sa-i pot vorbi si sa aud acel " Bai bai bai stai calma, numai plange! Aduna-te ca totul va fi bine!"
Stiu ca vezi, auzi, citesti ceea ce-ti scriu din suflet, dar acum sssttt....Vreau sa plang in liniste ceea ce a fost si nu o sa mai fie!

8 Martie!