Sunday, September 26, 2010

Pentru ce?

Si stii ce ma doare cel mai tare? Faptul ca am crezut in propria-mi minciuna.
Am crezut ca nu o sa ma mai doara sau nu o sa-mi mai pese vreodata. Bullsh..
Ai avut vreodata dorinta sa te inchizi intr-o bula de sapun, tu doar sa stai si sa privesti din afara? Sa fi finul observator al tutror elementelor din jurul tau?
Ai vrut vreodata sa te priveasca cineva, dar sa nu te vada? Sa vada prin tine?
Ai vrut vreodata sa nu stai ca proasta-n pat cu genunchii la piept, sa musti din patura si sa nu plagi?
Spune-mi! Ai vrut?
Ai visat sa nu-ti fie zdrobita inima din nou?
Spune-mi!
Minte-ma ca nu sunt eu singura visatoare!

De ce sa fiu eu singura care simte asta? De ce sa ma doara numai pe mine?
De ce sa am numai eu dureri de cap si usturimi de ochi?
De ce?! De ce?!
De ce sa ma trezesc dimineata singura-n pat?
De ce singurul meu confident sa fie o chestie roz de plush?
De ce sa nu ma stranga nimeni in brate?!

Chiar asa de mult am gresit in ochii tai?
Atat de imperfecta sunt?
Chiar vezi in mine numai goluri?
Pentru ce sufletul asta alb?

Pentru ce?

Saturday, September 18, 2010

New

Poate ca ai dreptate si a inceput sa nu imi mai pese.. da, cred ca ai dreptate.
E posibil sa-ti acord atata incredere fiindca deja am inceput sa ma plictisesc.
Mmmm da, tot ce a fost pana acum a fost frumos, au fost si situatii destul de "piperate" dar niciodata n-am stat departe unul de celalalt mai mult de 2 zile... sau cel putin nu in sensul ala de da, gata s-a terminat, nu mai avem ce discuta.
Poate desi au trecut aproape 5 luni tie ti se pare ca ai investit atata timp in relatie, dar mie nu.. o relatie stabila incepe de undeva de la un an in sus, ceea ce avem noi acum se poate destrama cu usurinta... cu pareri de rau trecatoare.
Stii chiar am momente de neuitat cu tine, cum ar fi cele 3 seri dormite impreuna la tine acasa (fara ca mama sa stie) sau scrijelitul pe banca din parc, locul unde am desenat la tnb inimioara aia (lucru destul de copilaresc) si multe altele, precum vacanta in Turcia.

Nu stiu ce sa fac, parca a devenit destul de monotona relatia noastra.. tu mai mereu plecat, eu acasa ocupata cu noul an scolar, cu bacul,familie si restul.
Stau si ma gandesc, parca ti-as zice ca e timpul sa ne despartim.. sau poate nu.
Iti zic ca te iubesc, dar nu pot sa o zic decat cu jumatate de gura, parca nu mai e scanteia aia, stii.. ca la inceput.
Mmmmm poate ca tin la tine, dar nu cat ar trebui.
Sunt intr-o dilema... trebuie sa ma gandesc.

The soul doctor or doctor O.

So I’ve promised I’m gonna tell you more about my life, the difference between love and lust and being just there, stuck right in betwe...