Penduland

Ohh draga mea foita virtuala.. oare de ce sunt asa?

De ce am mintea asta bolnava, lipsa de coloana vertebrala?

De ce nu stiu sa ma opresc cand trebuie?!

Nu vezi ca-i fac rau? De ce nu ma opresti?

Nu poti sa vezi ca sunt sortita sa repet aceeasi poveste, aceleasi sentimente, acelasi "te iubesc" rupt din inima?

Poate ar fi mai bine sa nu ma feresc.. exact asta fac eu..

Nu pot sa ma controlez..

Ultima picatura de dragoste, un inceput de ura, de repuls.

Sentiment dureros, alb.

Iubire prezenta penduland spre trecut.

Ma urasc, te fac sa suferi.

Vis

Sunt genul ala care vrea sa te cunosca.. se dezvaluie in fata ta, dar nu poate niciodata sa-ti spuna tot adevarul.
Stii de fapt ce sunt eu?
O bucata de plastilina, cu inima tot de plastilina, o imagine plasitca a unui personaj ce confera muzicalitate a vorbelor.
Imi rup din inima si-ti fac tie bandaj in jurul sufletului. Iti las o parte din mine pe care nu vreau sa o iau inapoi. De ce? Pentru ca vreau sa stii ca voi fi mereu acolo langa tine sa te ajut si la bine si la rau.
Voi fi mereu acolo cand vrei sa razi, sau sa plangi cu cineva.
Stii care e meseria mea? Sa creez vise. Sa iti dau speranta, sa-ti confer incredere. Sa-ti hranesc nevoia de cineva.
Sunt de fapt doar o jucarie cu ochi sclipitori, pe care, atunci cand cresti o pui in lada cu amintiri fiindca realizezi ca nu mai ai nevoie de mine.
Sunt singura pe care atunci cand o sa o intrebi "ma iubesti?" iti va raspunde sincer "da"...
Fiindca bandajul din jurul sufletului tau e o parte din mine.